Tipologiile materne şi formarea copilului

Articol realizat de redacția Creative Art Copywriting cu informații din surse deschise. Acest articol nu a fost revizuit de un specialist. 

Se ştie că dragostea maternă este unică şi inegalabilă. Însă trebuie să ştii că se poate încadra în anumite tipologii. Rolul mamei, pionul principal din familia copilului,  este  unul care  duce mai departe  nu doar valori şi  norme, dar și angoase sau  temeri. Pentru a te ajuta puţin, psihologii au distins câteva tipologii de mame care  încadrează cele mai frecvente tipare comportamentale materne.

Tipologiile materne

Dacă te încadrezi în tipologia mamei fericite şi optimiste, atunci înseamnă că cel mic va vedea doare partea bună a ta, o mamă zâmbitoare, capabilă să facă orice efort pentru copilul ei, oferindu-i mereu protecție și siguranță. Vei încerca să-ţi fereşti copilul de contactul cu orice rău, riscând să realizând o imagine idealizată, uneori  eronată despre lume. Astfel, viitorul adult care va deveni puiul tău, riscă să îi accepte pe cei din jur numai dacă  aceștia se conformează idealurilor transmise de tine. Dacă te încadrezi în tiparul mamei excesiv de  protectoare, vei  considera că numai tu ştii  ce este bine pentru copil, apărându-l de influența oricărui membru al familiei sau din exterior. Mai mult, vei continua să-i pregăteşti mâncarea şi să i-o porţionezi în ambalaje biodegradabile, atât cât să nu fie nevoie să depună niciun efort.  Copilul tău poate ajunge să nu se descurce în contexte simple, şi va ajunge să perceapă lumea ca pe un loc rău,  căutând mereu refugiul matern. Dacă eşti o mamă posesivă, atunci este posibil să blochezi  copilului accesul la anumite oportunități sau la o viață personală, deoarece consideri şi susţii că nimeni nu este suficient de bun pentru a-i fi partener, şi nicio carieră nu este bună.  Dacă eşti mama temătoare şi absentă, plină de frici şi nemulţumiri, atunci copilul tău este posibil, fie  să înţeleagă  această situație, devenind un adult independent, fie să se tulbure şi să caute  mereu puncte de sprijin. Evită să fii o mamă dominatoare. Copilul tău nu va reuși să își exprime dorințele și va încerca să fugă sau să se sustragă mereu de sub forța ta dominatoare. Va avea încercări de afirmare pentru a-și demonstra  propria independență, care se pot termina deseori prin eșecuri.

Mama cloşcă te plasează în postura celei care se teme permanent, care face totul în locul copilului, crezând că ei nu se vor descurca dacă ea nu ordonează totul pentru ei, dacă nu le calcă tricourile la linie sau dacă nu le încălzeşte mâncarea. Eşti mama care va face vizite neanunţate copilului deja mare, cu sacoşa plină de ambalaje biodegradabile pline de feluri de mâncare, de teamă ca puiul ei nu cumva să nu aibă ce mânca. Copilul tău  riscă să dezvolte sentimente de angoasă și anxietate, moştenind temerile tale. Nu fii nici  mama detectiv care vrea să ştie totul, mereu suspicioasă şi stăpânită de o imaginaţie nefirească. Nu-ţi spiona copilul şi  nu încearca să deţii control total. Copilul tău va începe să facă anumite lucruri, doar pentru a-ţi face fie pe plac, nu pentru că îi face plăcere.

Echilibrul în toate

Evident că mama va dori să aibă control total asupra copilului, din simplul motiv că îl vrea în  siguranţă. Însă trebuie să accepţi faptul că puiul tău se formează prin propriile experienţe. Încearcă să îi dai libertate atât cât trebuie, să îi arăţi că ai încredere în el, chiar dacă există riscul de anu avea  un rezultat măreţ, lasă-l să aleagă şi susţine-l în orice decizii. Cauta ca limita la care trebuie să intervii pentru a-l ajuta, să fie cea reală. Lasă-ţi copilul să crească frumos, fără a-i transfera din temerile tale. Tratează-l ca pe un personaj responsabil, acordă-i credit şi iubeşte-l. Aşa veţi găsi echilibrul în toate.

Share on facebook
Share on twitter
Share on email
Share on facebook
Distribuie 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *